energie

Cum te încarci cu energie dimineața?

Tu cum te încarci cu energie dimineața?

Eu iubesc diminețile, dar nu a fost mereu așa.

Înainte să-l cunosc pe soțul meu, trezitul dis de dimineață era asemănător unui calvar… Dădeam vina pe „tipologia” mea „de pasăre de noapte”… dar sunetul cristalin al ceasului deșteptător (telefonul mobil nu-mi trece pragul dormitorului) mă deranja îngrozitor. Cu o voce ocrotitoare, încercam să mă „liniștesc” și, în același timp, declanșam în mine un monolog mental: „vai, sunt încă obosită”, „mai stau un pic”, „mi-e frică să nu adorm”, „nu mă simt deloc odihnită și încep o nouă zi”, „cum o să reușesc?”.

Pe atunci nu știam că acest monolog interior îmi răpea toată energia mea vitală și cea acumulată prin somn și producea automat un stres inutil, astfel încât toate celulele corpului meu erau alarmate.

Acest monolog, nu știu dacă-l cunoști și tu, dar eu pe atunci eram expertă, era dușmanul numărul 1 al calității vieții mele, de fiecare dată, în fiecare zi când mă lăsam „sedusă” de el. 

Acest monolog interior mă catapulta imediat în rolul de victimă, mă „convingea” instantaneu cât de îngrozitoare este situația în dimineața respectivă. Și așa am petrecut dimineți la rând, săptămâni întregi, chiar ani… Creasem cu timpul un tipar comportamental dăunător, care în fiecare dimineață mă împiedica să intru în dialog cu mine însămi, să-mi ascult vocea corpului, deoarece rămâneam blocată în gânduri și nu reușeam să simt că am energie. Corpul meu se termina în zona gâtului, care se tensiona într-adevăr îngrozitor, mai ales umărul drept, așa încât nu mai doream să-l simt deloc. De la o vreme încoace, simțeam o amorțeală în el, ani mai târziu am învățat că mi-l „amputasem” prin rezistența mentală. 

Monologul era acea autostradă care duce în Nirvana, mai bine zis nu duce nicăieri sau într-o zonă gri, în care nu există răspunsuri, nu mai are loc schimbul între interior și exterior, între a da și a primi, există un unic sens… care nu înseamnă altceva decât – O VIAȚĂ FĂRĂ SENS.

Sufeream groaznic pe atunci… dar suferința are două sensuri:

ori devii victima suferinței și te resemnezi, ori hotărăști să te eliberezi de suferință și primești roadele vieții, pe care aceasta le are pregătite pentru tine.

Eu am ales varianta de eliberare și a fost o hotărâre minunată, deoarece m-am vindecat pe mine, viața mea a început să aibă din nou sens, de fapt are o semnificație uimitoare, deoarece în același timp ajut alți oameni să se elibereze de suferință. 

Wow, îmi iubesc munca și de fiecare dată când mărturisesc asta simt cum fericirea îmi inundă corpul și fiecare celulă sare în sus de bucurie. Această „mișcare interioară” din corp îmi deschide inima, care cedează să fie atinsă.

Te rog, închide pentru câteva secunde ochii și găsește acum răspuns la întrebarea:

„Când simt iubire?”

Dacă inima îți sare în sus de bucurie, numește sentimentul pe care-l întâlnești.

Să fie oare încântare, exuberanță, aspirație, duioșie, conexiune, blândețe, căldură, vulnerabilitate?

Dacă inima ta se blochează, căutând răspuns la această întrebare, este okay… îți dau câteva exemple care-mi lasă mie inima să-mi sară în sus de bucurie: un cățel jucăuș și plin de energie, o floare prin frumusețea ei exterioară sau mirosul îmbătător, un bebeluș care râde și corpul lui îi vibrează din cap până în picioare, un răsărit sau un apus de soare (sunt fascinată de amândouă în aceeași măsură; ție care îți place mai mult?), o pajiște verde cu iarbă catifelată, marea, cerul senin noaptea cu stelele ei strălucitoare și luna, când citesc, scriu sau audiez ceva în care mă simt ca hipnotizată de această energie măreață…

Am renunțat la exemple strict personale, deoarece doresc să te inspir să-ți găsești răspunsul tău, care poate să fie: un client mulțumit care îți arată recunoștința, copilul care se întoarce de la școală, pisicuța cea neagră, pădurea din apropierea casei, curtea cu flori, livada cu piersici uriașe și zemoase, poate sărutul soțului tău, sau că ai realizat că azi nu te-ai criticat deloc.

Suferi sau simți iubire ori fericire?

Dacă ai găsit răspunsul tău personal te face să te trezești dimineața și să-ți focusezi imediat gândurile pe ceea iubești sau îți lasă inima să-ți sară în sus de bucurie. Această intenție clară nu îți blochează energia, ci declanșează „mișcarea interioară” a celulelor corpului, care se bucură într-adevăr de o zi nouă și de oportunitățile ei.

Cum mă încarc eu dimineața cu energie?

Am început atunci când sufeream îngrozitor, era martie 2002, la prima școală de specializare, atunci era o necesitate, acum a devenit un ritual pe care îl iubesc și îl practic zilnic. Există mici excepții când îl sar.

Încep dimineața la 6:20, simțind adânc în sufletul meu că-mi iubesc viața, o mulțumire nemărginită îmi dilată corpul. După ce am băut puțină apă, respir blând și profund și fac un exercițiu de conștientizare a corpului, care-mi eliberează tensiunile percepute. Îmi dau un mic răgaz, intru în dialog cu mine însămi, dorind să mă simt, să percep, să-mi ascult vocea corpului. Vie și plină de viață, pornesc 20 de minute mai târziu spre bucătărie, unde soțul meu mă așteaptă cu micul dejun. Cu un sărut scurt ne manifestăm fericirea, el că a pregătit un mic dejun delicios, eu că sunt o soție vitală, care emană bucuria vieții.

Când ne pierdem energia?

Uneori în viață există perioade de timp când evenimente neplăcute ne aglomerează viața cotidiană, astfel încât mușchii feței se tensionează… nici măcar un zâmbet firav nu se mai strecoară să ne lumineze fața…

Exact în asemenea situații nu este ușor să râzi, deoarece nu ai un motiv, dar exact în aceste situații ai nevoie de un astfel de îndemn interior, de un strop de speranță și încredere în tine, care să te ajute să te simți bine și să te încarci cu energie.

Doresc să-ți fac azi o propunere, care la prima vedere poate părea puțin ciudată…

Astăzi doresc să te invit să râzi… intenționat, chiar și fără motiv. 

Când respiri profund și blând, oferă-ți un zâmbet cald și fermecător, te simți mai relaxată și mai „puternică” pentru a-ți rezolva problemele care te frământă. Când te simți confortabilă cu asta, fă un pas mai departe și permite-ți câteva hohote de râs, tare, cu entuziasm. Este numai un antrenament. 

Râsul te eliberează 

Când râdem, nu numai că mușchii, prin contractarea lor intenționată, se pot relaxa din nou, dar și în interiorul tău poți obține un spațiu nou, creierul tău primește informația că te simți bine. 

Deci, dacă dorești, în următoarele 7 zile integrează în viața ta ori de câte ori dorești acest râs „artificial”, dar binefăcător, de eliberare la nivel fizic. Când corpul este relaxat, se poate relaxa și mintea. Gândurile se opresc puțin din acel carusel amețitor, iar pentru câteva clipe se face „liniște”.

Corpul nostru are abilitatea de a simți bucurie și tristețe în același timp. 

Cu cât îți permiți mai multe emoții, te simți plină de viață și ai mai multă energie. 

Acum, am o întrebare bonus pentru tine. Dacă faci puțină investigație, copil fiind, ce amintiri sau credințe vechi ai în legătură cu râsul? 

Te rog, trece cu atenție sub lupă dacă atitudinea ta din copilărie se repetă și în viața prezentă și dacă ești mulțumită de cât timp aloci râsului. Cât de des râzi într-o zi? 

Râsul și zâmbetul facilitează interacțiunea dintre oameni și conexiunea cu corpul tău. Ele contribuie la îmbunătățirea stării de spirit, exprimă bună dispoziție și simpatie. Și, nu în ultimul rând, sunt o supapă pentru înlăturarea stresului.

Și, cum a spus Charlie Chaplin, „O zi fără zâmbet este o zi pierdută”. 

Cu drag,

Ramona