Tipar comportamental - activitate automată

Îți cunoști tiparul comportamental de pasivitate automată?

Tiparele de comportament sunt adânc în trecut înrădăcinate și modelează viața unui om. Tiparele comportamentale de familie nu sunt per se negative. Totuși, ele pot contribui la faptul că uneori viața pare o „repetiție”, oamenii se simt rapid stresați din cauza anumitor comportamente învățate, sunt nemulțumiți de ei înșiși și de mediul lor și declanșează inconștient o reacție automată.

Împărtășesc cu tine un exemplu personal:
Copil fiind, bunica mea a avut mereu grijă de mine, mi-a dedicat o atenție ieșită din comun și am crescut într-un mediu propice dezvoltării mele individuale, dar foarte „mămoșit”. În retrospectivă, analizându-mi comportamentul, am descoperit că nu am învățat niciodată să-mi recunosc propriile nevoi, deoarece bunica era cea care știa înaintea mea de ce am nevoie. 

În cazul conflictelor, aceasta poate însemna că o persoană adultă, adică eu, în cazul de față, este în situații de conflict rapid copleșită. Nevoile proprii nu pot fi satisfăcute, deoarece, modelată de tiparul familial, persoana adultă așteaptă ca altcineva (bunica) să rezolve această problemă. Am avut nevoie de o bună bucată de timp să-mi conștientizez această pasivitate automată… în loc să acționez astfel încât să găsesc o soluție potrivită și conflictul să se poată dizolva și nevoile tuturor oamenilor implicați să fie împlinite… AȘTEPTAM să fiu „salvată”.

Cunoști și tu o astfel de persoană care „așteaptă” și este automat pasivă, când de fapt situația necesită de la ea acțiune?

Sau ți se întâmplă din când în când chiar și ție acest automatism?

Cum poți debloca vechile tipare comportamentale dăunătoare de familie?

Pasul 1

Recunoști sincer în sinea ta că nu te simți confortabilă într-o situație, pentru că te afectează personal

Pasul 2

Ești gata să vrei să schimbi ceva, sau să faci ceva diferit și să simți urgența din spate

Pasul 3 

Recunoști că organismul tău a dezvoltat strategii peste ani, adică tipare comportamentale create în mod special pentru a evita frica sau durerea

Pentru a rămâne la exemplul de mai înainte: Copilul nu a învățat niciodată să-și asume responsabilitatea, pentru că putea conta întotdeauna pe bunica sa. Astfel, frica și durerea au fost în mare parte îndepărtate de la copil. 

Soluția este să înveți să ai din nou încredere în tine și să-ți asumi responsabilitatea în situații de conflict, să nu devii rigidă în propriile tale gânduri. Să permiți cu empatie nevoile oamenilor din jur și să-ți recunoști propriile nevoi.

Conștientizarea tiparului de pasivitate automată te întărește în ființa ta, te împuternicește  în acțiunea ta sau  descoperi o alternativă pentru a putea acționa din nou diferit, îți aduce aminte că tu ai abilitatea să alegi.

Dar mai există și un alt tipar comportamental, care este opusul „pasivității automate”, hai să-l numim „activitate automată”. 

Activitatea automată este atribuită omului care face „activități nebunești”.

Este acel adult care, fiind copil, a primit de cele mai multe ori atenție și afecțiune când a avut performanță. Copilul a tras concluzia că este iubit numai când performează. Dorindu-și această atenție și recunoștinAță, a devenit maestru în performanță, astfel încât acționează mereu fără o pauză de relaxare, acționează de dragul acțiunii fără răsuflare. Cu timpul, această acțiune automată devine „nebună” pentru el însuși și uneori pentru cei din jurul lui, „uită” să se întrebe înainte de orice acțiune: „De ce fac acest lucru?” sau „Mă ajută să-mi ating obiectivul?” sau „Este suficient… de bun pentru a finaliza proiectul?”.

Activitatea automată duce la extenuare cronică.

Adesea este nevoie de toată energia și atenția noastră pentru a trăi în mod conștient

Oamenilor care suferă inconștient de tiparul de activitate automată le lipsește adesea atenția conștientă. Conștiința se învârte în cerc, ceea ce înseamnă că nu este loc pentru nimic nou. Nivelul de energie al acestei persoane scade, deoarece nicio „eliberare” nu are loc, lipsa unei pauze conștiente stagnează energia, care nu mai poate să curgă liber prin corp. Se formează un dezechilibru constant, care adesea se manifestă ca o problemă de viață nerezolvată sau încă deschisă. Cu alte cuvinte, cercul fluxului de energie nu s-a închis încă.

Conștientizarea tiparului de activitate automată

Aceeași temă apare mereu și din nou în viața acestui adult, pentru a-l face conștient că aceasta este o oportunitate de a schimba și de a pune capăt acestui tipar. 

Oamenii fără tipare limitative sunt liberi și sănătoși.

Continuă să se încarce cu energie, își cunosc sursa imensă de vitalitate și abundență, aspiră la starea de bine. Oamenii cu multe tipare comportamentale tind să spună: „Aceasta este doar personalitatea mea. Așa sunt eu. Așa am fost mereu.” Așa își apără tiparele și luptă cu oportunitatea de schimbare. Astfel de oameni sunt previzibili. Știu doar o singură cale posibilă. Ei suferă de simptomele multor afecțiuni cronice și nu au puterea de a lucra cu ei înșiși, deoarece lucrează la diferite proiecte, „acționează automat”, „acționează nebunește” adică nesănătos. Oamenii cu multe tipare limitative îmbătrânesc mai repede, rămân blocați în ideile, comportamentele, credințele, imaginile de sine și experiențele lor. Pe de altă parte, oamenii care pot și vor să se schimbe sunt diferiți: sunt atrași de ceva nou, sunt curioși și trăiesc din plin. Energia noastră dorește în mod natural să curgă și să fie echilibrată. 

Niciodată nu este prea târziu să lucrezi cu  tine însuți. 

Soluția în cazul „activității automate” este iubirea de sine, să înveți să-ți dai singură această afecțiune și recunoaștere fără să acționezi cu intenția de a primi din exterior această „iubire” care cândva, demult, în copilărie, a fost în stoc limitat, mai ales în momentele când nu performai, ci erai doar tu însăți. Când stăpânim iubirea de sine, corpul nu mai creează afecțiuni pentru a-ți atrage atenția spre el.

Acestea au fost numai două tipare comportamentale dăunătoare, cel de săptămâna trecută, „pasivitate automată”, și cel de astăzi, „activitate automată”, și, după cum spune și numele lor, au loc la nivelul acțiunii, dar există tipare comportamentale emoționale, mentale sau la nivelul unei senzații în corp.

Cunoști și tu un astfel de tipar comportamental?

Cu metoda creată de mine, metoda Guiman, descoperim vechile tipare comportamentale de familie, împreună le evaluăm, să descoperim dacă îți sunt încă folositoare sau nu.

Dacă îți sunt dăunătoare, le rezolvăm prin lecții simple, direcționate, care asigură claritate și încredere în sine chiar și în situații de conflict. Te însoțesc să îți percepi propriile nevoi și să treci prin viață încrezătoare și zâmbitoare.

Sunt bucuroasă să te sprijin în călătoria ta interioară.

Contactează-mă dacă ai întrebări referitoare la tipare comportamentale sau orice alte întrebări care țin de domenii de relaxare mentală, emoțională, fizică sau dezvoltare personală.

Cu drag,

Ramona