unicitatea, sentimentul de viață

Tu îți cunoști sentimentul de viață

Astăzi îți vorbesc despre acest subiect, deoarece în munca mea mizez mult pe acest sentiment de viață, dar experiența cu clienții mi-a arătat că nu toți știu la ce referă această expresie. Din acest motiv, am decis să îți explic. Îmi place să împart sentimentul de viață în 3 mari categorii, care, la rândul lor, se ramifică în nuanțe foarte subtile ce îți colorează modul tău unic de a fi. 

Dar, uneori, acest sentiment de viață este o „imitație” din trecut. 

Asta înseamnă că am preluat de la un părinte, educator sau dascăl sentimentul de viață fără să-l conștientizăm. Copilul din noi învață prin puterea exemplului, astfel încât am imitat ceea ce făcea cineva în trecut.

Asta se întâmplă la fel și cu convingerile… Unele convingeri sunt „împrumutate” de la o persoană care le-a repetat de mai multe ori. Sunt acele propoziții care ne blochează acțiunea. Dar haide să ne întoarcem la subiectul nostru.

Sentimentul de viață devine obișnuință

O emoție vine și pleacă, cu condiția să știm să ne relaxăm. Când corpul este relaxat și mintea de asemenea, emoția nu are nevoie de mai mult de 90 de secunde să se transforme. 

În comparație cu emoția, sentimentul de viață ne copleșește ființa umană, ca un voal se pune pe noi și ne formează atitudinea. Sentimentul de viață își lasă amprenta în corp și în postură.

O porție de empatie te ajută să-ți accepți sentimentul de viață

Înainte să-ți vorbesc despre aceste categorii, doresc să-ți mărturisesc că sentimentul de viață se „arată” numai în situații de stres, deci, pentru a nu te „păcăli” tu pe tine însăți, te invit să-l investighezi atunci când starea de bine dispare, exact atunci când nu te simți în „apele tale”. La unii oameni, acest sentiment de viață oscilează dintr-o categorie în alta. Totul este în ordine. Curiozitatea ta va fi răsplătită cu înțelegere și putere de schimbare.  

Încep cu prima categorie, și anume, sentimentul de viață optimist

Acest sentiment îl simt oamenii care văd de fiecare dată paharul pe jumătate plin. Sunt acei oameni care tolerează problemele și înfrumusețează realitatea.

Te gândești că este o calitate minunată? Te asigur că, pe o durată îndelungată, îți răpește energia, deoarece este acel EXTRA de încordare de a face o „față frumoasă jocului înspăimântător”.  

Dacă te regăsești și tu în această categorie, doresc să-ți adresez o întrebare simplă, de fapt, sunt două: Vrei să fii mereu așa? Pentru cine dorești să fii așa?

Categoria a doua este sentimentul de viață pesimist

Acest sentiment este atribuit oamenilor care văd paharul pe jumate gol și caută cu multă dibăcie probleme, le găsesc pretutindeni și-și zugrăvesc realitatea în gri închis, până la negru.

Calitatea pesimistului constă în faptul că atrage atenția asupra lui prin „văicăreală”, iar dacă te face să cazi în capcana pe care ți-o întinde conștient sau nu… îi acorzi foarte multă recunoștință.

Categoria a treia se referă la un sentiment de viață deschis spre posibilități

Este un sentiment de viață al omului care se trezește dimineața și uneori vede soarele din spatele norilor, dar nu se îndrăgostește de probleme, ci vrea cu orice preț să le rezolve. Trăiește exact ce simte și, în funcție de situație, își folosește abilitatea de alegere. A conștientizat că un tipar comportamental îi dă impresia că există o singură posibilitate. A învățat să lucreze cu această limitare. Când întâlnește o problemă, este convins că viața îi oferă această oportunitate de creștere și știe că rezolvarea problemei îi aduce libertate personală.

Deci, te întreb încă o dată:

Tu cum vrei să fii? Pentru cine dorești să fii așa?

Cu drag,

Ramona