Am descoperit, cu ani în urmă, că un tipar comportamental de viaţă, învechit, ne răpește energia și ARE NEVOIE DE TIMP…

1. Timp, în primul rând, de conștientizare. Este una să crezi că se ȋntâmplă totul automat, sau să realizezi că viaţa este generoasă cu tine, îți oferă oportunități, tocmai pentru că ai posibilitatea să descoperi acest tipar învechit. Acest tipar comportamental este dușmanul numărul 1 al succesului dorit.

2. Timp de suferință. Numai când suferința „doare” descoperi acel gust amar al dezamăgirii sau frustrării, starea sufletească ce te pune în mişcare. 

3. Timp de alegere. Și, dacă uneori uităm, numai când eram copii nu aveam posibilitatea de alegere. Deciziile erau luate de către părinții noştri sau de alte persoane apropiate. Acum suntem singurii responsabili pentru starea noastră de bine. Când ceva „doare”, înseamnă că a venit timpul să luăm o altă decizie. Numai când ne schimbăm tiparul comportamental obținem alte rezultate, care ne împlinesc.

4. Timp, în ultimul rând, pentru schimbare. Această schimbare nu se petrece peste noapte. Este un proces de orientare spre ceea ce-ți doreşti, având la bază inteligența corpului, puterea gândirii, fără concluziile luate din copilărie, cu abilitatea de a simţi și a transforma emoțiile, senzațiile din corp, cât și încrederea că orice fiinţă umană reuşeşte să se regăsească pe sine și să ia atitudinea autentică prin care, cu linişte interioară si putere, este condusă spre succesul dorit.

Cum facem acest lucru?

Acest tipar comportamental, sau tipar de stres (ȋl numesc aşa deoarece îşi arată existența exact într-o situaţie de stres), ani la rând ne „călăuzește” drumul și, de fiecare dată când vrem să descoperim ceva nou, să ne lărgim orizontul, ne „domolește” puţin. 

• Ai grijă!
• Fii atent!
• Cum poţi face asta?
• Chiar vrei cu adevărat?
• Asta nu se poate!

Tiparul de viaţă este cel care ne dă o pseudo siguranţă care ne ferește de o stare emoțională intensivă.

Ce paradox ridicol, nu-i aşa? Noi, oamenii, suntem fiinţe emoționale, deci emoțiile nu le putem tăia cu foarfeca. Și, totuşi, încercăm… Din experiența mea profesională (lucrez din 2008 cu clienții mei) și personală (am început conștientă această călătorie de autocunoaștere din 2000), ÎȚI SPUN CĂ NU ESTE POSIBIL. Și, cu cât încercăm mai tare să ne ținem sentimentele în frâu, cu atât mai mult corpul suferă și ne avertizează cu un simptom, fie durere de ceafă, oboseală sau plictiseală, prin care îşi arată nemulțumirea.

Corpul uman este genial 

Copil fiind, am suferit cumplit, îmi uram opincuțele de balet. De fapt, îmi uram durerea pe care o simțeam după ce le descălțam. Parcă le vad și acum în fața ochilor, un roz deschis din satin, iar panglicile erau un bej catifelat, erau deosebit de frumoase. Erau minunate, și acum îmi plac lucrurile estetice. Dar nu despre asta vreau să-ți vorbesc acum.

Deseori plângeam, deoarece picioarele erau amorțite sau dureau îngrozitor.

Mama mea mă „liniștea” foarte convingător: „Nu mai plânge, că nu o să-ți treacă mai repede.” Încercam cumva să-mi înghit lacrimile, să strâng din dinți, să rezist. 

Nu voiam s-o supăr nici pe mama, dar efectiv nu mai puteam să fac față durerilor. Pentru mine, acest lucru era un stres groaznic. De la o vârstă atât de fragedă…

Exact la vârsta de 4 ani, am început să iau lecții de balet. În această muncă intensă cu corpul meu, am învățat un lucru prețios: disciplina. Dar am pierdut ceva esențial: să fiu în contact cu corpul meu, să-i simt vitalitatea și să am încredere în el.

La vârsta de 16 ani, am venit în Austria și, pe lângă activitatea mea profesională, mi-am propus să-mi găsesc propria conștientizare a corpului.

Această căutare m-a condus la diferite școli și metode de dezvoltare personală și de vindecare. Mi-am dorit o metodă în care să-mi regăsesc resursele pierdute pe scenă, făcând balet.

Mă refer la un mod structurat de a învăța cu corpul, dar fără efort.

Am găsit pentru prima dată acces la acest lucru în 2002, când am absolvit școala de formare în percepție extrasenzorială. Aceasta a fost urmată de o perioadă intensă de formare în kinesiologie și, în 2008, formarea ca practician în conformitate cu metoda Grinberg®.

În 2009 am deschis propriul meu cabinet de dezvoltare personală în Graz.

În timp, am constatat că doar prin combinarea abordării individuale și a altor metode ai un efect holistic asupra organismului. Pentru a obține rezultate și mai bune, mi-am dezvoltat propria metodă – Metoda Guiman. Am numit-o după numele meu de fată. 

Nu numai baza acestor cursuri de formare, experiența meseriei mele și dezvoltarea propriei metode mă fac ceea ce sunt.

Mai mult, cred în dorința mea aprigă de a învăța, a experimenta și cerceta. Pasiunea mea de a deveni excelentă este standardul meseriei mele.

Asta îi învăț și pe clienții mei, prin excelența noastră molipsim și alți oameni să devină mai buni, iar Pământul, un loc mai frumos.

Dacă iei exemplul meu – prin pregătirea mea și toate procesele vieții prin care am trecut am devenit femeia care sunt acum. O femeie care se bucură din plin de viață, își iubește meseria și oamenii care o înconjoară.

Crezi și tu în aspirația ființei umane de a progresa mereu în viață?

Am pregătit pentru tine 11 lecții de relaxare, vino la curs.

Înscrie-te aici.https://academiaguiman.ro/stage1/cum-sa-te-relaxezi-cand-iti-doresti-ceva-cu-adevarat/